Prof.dr. Valeriu M. Ciuca

Univ. « Al.I.Cuza » Iasi,

Judecator, Tribunalul Uniunii Europene, Luxemburg

Profesor asociat, LAB.RII, Univ. du Littoral, France

Conferinta : « Realizarile Tribunalului Uniunii Europene in primele doua decenii de functionare si perspectivele acestei instante »

Academia Romana, Centrul de Studii Europene, Bucuresti, 12 februarie 2010

COMPTE RENDU. Liniile generale ale conferintei:

1. Este o datorie de onoare aceea de-a celebra, fie si prin conferinte, spiritul juridic bucurestean impartasit de confratii nostri si de-a plati tributul de recunostinta pentru datoriile nerascumparate izvodind din micile noastre triumfuri legate de sesiunile stiintifice studentesti rasplatite cu premii, de examenele de capacitate trecute cu brio, sau de concursurile castigate pentru bursele guvernamentale, romanesti sau straine, ori pentru functii cu puternic rol reprezentativ la nivel european sau mondial.

2. Misiunea judecatorilor Tribunalului Uniunii Europene se circumscrie comandamentului comun, pe care il cultiva, anume acela al echitatii si liceitatii, in intreaga lor opera justitiara: Justitiam colimus aequum ab iniquo separantes (acel jus aequivocum, la dispozitia judecatorului, cum am putea sa-l definim, n.m.), licitum ab illicito discernentes (acel jus commune, sanctionat de legiuitor, cum indeobste consideram, n.m.).

3. Comandamentului de mai sus i se adauga trasaturile caracteriale obligatorii pentru judecatori: modestie de monah, curaj de cavaler al Mesei rotunde, respectare cu strictete a obligatiei de rezerva si a secretului deliberarilor. Obligatia de rezerva este esentiala.

4. Tribunalul Uniunii Europene a fost creat ca un codicil natural al Curtii, in vederea obtinerii celui de-al doilea grad jurisdictional pentru cauzele cu care a fost investit spre solutionare, dar a evoluat spre o forma paradigmatica noua, de « tribunal general », cu un profil sui generis, concentrat pe insasi inima dreptului unional, si anume, dreptul european al concurentei.

5. Dreptul european al concurentei, inspirat de sistemul american, inca din anii ’50, gratie viziunii benefice a parintilor fondatori Jean Monnet (a se vedea Memoires) si Robert Schuman si operei creatoare a profesorului harvardian Robert Bowie, la recomandarea Secretarului de stat american John Mc. Cloy, disimuleaza, in fapt, cel mai important mijloc de stavilire a conflictelor militare pe batranul continent. Este unul din secretele acestui miracol in istoria multimilenara a Europei : pastrarea pacii pentru mai bine de jumatate de secol…

6. Fiind un continuator al operei judiciare si jurisdictionale a Curtii, imbratisand aceeasi deviza (Vivre et laisser vivre), Tribunalul U.E. acorda o importanta deosebita fortei traditiei juridice, asa cum se poate lesne observa, in toata benefica ei splendoare in common law. Paradigma gradinarului englez care obtine cel mai frumos gazon stropindu-l zi de zi timp de …opt secole nu poate fi decat simbolul perfect al reusitei.

7. Jurisprudentele si doctrinele din jurul lor, asa cum s-au cristalizat in ultimele doua decenii, chiar daca n-au cunoscut benefica opera de pandectizare, precum in sistemul dreptului roman si, mai apoi, in acela al dreptului germanic, au contribuit la impunerea respectarii regulilor echitabile in cadrul competitiei sociale si economice, transformand in fapt implinit dezideratul ovidian de altadata : Inde latae leges ne fortior omnia posset (« Legi a creat pentru ca cel mai puternic sa nu poata totul »).

8. Aceste jurisprudente imbina fericit, intr-o armonioasa impletitura, tendintele opozite dintotdeauna (un fel de conjunctio oppositorum) dintre contractualism (voluntarism, pe traditia deschisa de J.-J. Rousseau si exponential afirmata de prolixul A. Fouillé, cu al sau « Qui dit contractuel dit juste », traditie intarita de viziunile unor ganditori precum Kant, Adam Smith, Ricardo, Pareto) si pandantul sau, un soi de colbertism absolut, care a cunoscut extrema-i ipostaza in dirijismul centralist de tip sovietic si in oligarhiile, plutocratiile, oligopolurile politico-economice, cu dependentele lor sociale absurde, cu guvernari tiranice, cu economii de santaj si spirit exclusivist, monopolist.

9. Forme incipiente de intronizare a regulilor concurentiale si de limitare a efectelor corporatismului incontrolabil in Europa au fost sustinute de Jacques Turgot (sec. XVIII) sau au facut obiectul unor reglementari partiale precum, exempli gratia : Decretul lui Allarde din 1791, de abolire a privilegiilor si corporatiilor (privilegia odiosa sunt, cum spunea Eminescu), intregul proces de desfiintare a inchisorilor datornicilor, una dintre cele mai odioase si irationale masuri penaliste, punitiviste, alaturi de pedeapsa capitala si de tortura ; interzicerea baremurilor sindicale pentru formarea preturilor sau pentru impunerea lor (sens in care Planul Marshall a jucat un rol determinant) ; aculturarea legilor anti-trust americane (Sherman Act si Clayton Act sanctionate cu aprox. jumatate de secol inainte de Tratatul CE…) odata cu adoptarea propunerilor profesorului american R. Bowie prin Tratatul CECA, gratie inspiratei viziuni pacifiste a lui Jean Monnet si a lui Robert Schuman ; crearea comisiilor de concurenta si, apoi, a consiliilor de concurenta la nivel national, in statele membre ale Uniunii Europene ; atasamentul fata de scoala structuralista de la Harvard, orientata spre meritocratie economica si ferm indreptata impotriva concentrarilor de pe piata (autoare, de altfel, a conceptului – epitom Small is beautiful, pandant simbolic al devizei scolii de la Chicago All is possible ceea ce ar fi justificat inclusiv concentrarile si abuzurile de pozitie dominanta , cu toata trena de racile economice, politice si sociale ce apare in siajul voluntarismului mascat de conceptia antistructuralista, aceea a « totalei potentialitati » ; atasamentul european crescand, asijderea, fata de noua miscare noetica din anii ’30 si de noua paradigma trialectica de pacificare a pietelor prin celebra « a treia cale », propusa de scoala ordoliberala de la Friburg, pentru evitarea, pe de o parte a haosului si anarhiei in economie, dar, pe de alta parte, si a centralismului si controlului absolut, de tip totalitar ; adoptarea, gratie Tratatului de la Maastricht si urmare eforturilor remarcabile ale presedintelui Fr. Mitterand, a conceptului de « economie sociala de piata », care sa relativizeze « mana invizibila » mistica propusa de A. Smith si sa-i ofere Europei un profil umanist, inclusiv in relatiile atat de sensibile economico-sociale.

10. Tribunalul Uniunii Europene, gardian al concurentei libere si nefalsificate, pune in opera aceasta viziune de echitate si justitie, aceasta speranta care i-a animat pe fondatorii arhitecturii noii Europe postbelice, in frunte cu Monet, Schuman, Adenauer, De Gasperi etc. si care se concentreaza, practic, in doua texte de lege (art. 101 si 102 din versiunea consolidata a Tratatului asupra Functionarii Uniunii Europene, ce ne place unora a-l numi « breviarul constitutional » sau mica noastra « Constitutie » de la Lisabona).

11. In esenta, prin jurisprudentele sale, Tribunalul Uniunii Europene a incercat in permanenta sa incadreze si sa limiteze cateva pericole pentru ordinea politico-economica in cadrul Uniunii, precum, e.g. : tendinta de constituire a oligopolurilor (capitalism de stat, de esenta totalitara, antidemocratica) sau a cartelurilor ; impartirea frauduloasa a pietelor sau crearea zonelor de influenta ; falsificarea raporturilor comerciale prin intermediul ajutoarelor de stat ilegale ; politicile de dumping ; in general, falsificarile, fictionalizarile, artificializarile ilegale ale raporturilor concurentiale naturale etc.

12. In ultimii 20 de ani, Tribunalul UE a reusit sa dezvolte o practica judiciara comunitara in acest domeniu extrem de sensibil. Este o pratica judiciara de o deosebita valoare si intr-o cantitate impresionanta. Au fost cristalizate principii hermeneutice si circumstante factuale care usureaza astazi atat munca legiuitorului (Consiliul si Parlamentul), cat si pe aceea a executivului (Comisia). Inainte de toate, aceste reguli cu caracter jurisprudential sunt utile guvernelor statelor membre in viata economica si politica practica, de zi cu zi. Numai in anul 2009, Tribunalul a solutionat 555 cauze, ceea ce reprezinta o crestere cu peste 50% fata de anul 2007, in timp ce numarul sedintelor de judecata s-a dublat.

13. Succesul Tribunalului, in aceste doua decenii, atat in planul calitatii muncii de judecata, dar si in acela al eficientei, s-a intors, insa, impotriva lui, precum sarpele ce-si musca coada… Contenciosul a crescut constant. Bunaoara, anul trecut au fost introduse pe rol 567 cauze, fata de 522 in 2007 si 432 in 2006, ceea ce a determinat marirea stocului de dosare si, fireste, ingrijorarea ca ne vom apropia de pragul maxim suportabil. Acest lucru va trebui ca, pe langa reformele interne déjà puse in opera pentru a evita colapsul, sa determine o reforma legislativa semnificativa pentru crearea unei justitii comunitare suple, valoroase si eficiente. Grupurile de reflectie au fost déjà create, identificarea bunelor modele si idei a inceput ; mai trebuie doar vointa politica la nivel comunitar pentru ca cele mai bune solutii sa fie transpuse in norme juridice. Ma gandesc la crearea efectiva a camerelor jurisdictionale, conform reformei sistemului jurisdictional, reforma propusa de Tratatul de la Nice (reforma, de altfel, confirmata si de Tratatul de la Lisabona) si, mai ales, la crearea unui tribunal specializat, pentru marci si desene unionale, pentru dreptul de proprietate intelectuala (eu prefer dreptul creativitatii), in vederea degrevarii instantei noastre. Ar mai putea fi avuta in vedere marirea numarului de judecatori, chiar daca aceasta solutie prezinta cateva inconveniente, mai cu seama in planul mentinerii coerentei jurisprudentei, dar si pe planul organizarii activitatii. Rotatia lor ar fi si mai prejudiciabila pentru stabilitatea instantei si pentru buna sa functionare, fapt deseori relevat si de presedintele acesteia.

14. Ma mai gandesc la continuarea reformelor interne, la renuntarea la cele doua faze (scrisa si orala), pentru a permite judecatorului sa se investeasca de la inceput in fiecare proces.

15. Ma mai gandesc le reformularea si reajustarea momentelor procesuale in mod nestiintific denumite: replica si duplica, deoarece in mod real nu ne aflam aici pe terenul exceptiilor si al exceptiilor la exceptii (quasi exceptio sive exceptio exceptionis causa, cu triplicatio, ultima).

16. La fel, ma gandesc la o reducere semnificativa a actelor procesuale scrise si la o scurtare, de asemenea semnificativa, a termenelor procedurale, prin utilizarea integrala a formelor de comunicare moderne, fireste, securizate si fiabile.

17. Cazuri solutionate de Marea Camera a T.U.E:

I. Microsoft versus Comisia Europeana

– Hotararea: 17 sept. 2007;

– Obiect: Abuz de pozitie dominanta pt.:

1) subordonarea vanzarii sistemului de exploatare Windows pentru PC achizitionarii simultane a softului Windows Media Player;

2) refuzul de-a furniza concurentilor informatii relative la interoperabilitatea sistemului propriu de exploatare Windows pt. PC in vederea compatibilizarii diferitelor sisteme de pe piata.

– Idei noi:

– concurenta efectiva;

– circumstanele exceptionale trebbie analizzate conjunctural;

– a fi cercetate caracteristicile fiecarei piete;

– a fi favorizat progresul tehnic.

II. Asociatia Presei Internazionale (API)/Comisie

Hotarare: 12 sept. 2007;

– participant in Marea Camera;

– Obiect: accesul la documentale din procesele europene inainte si dupa sedintele de judecata;

– in recurs.

III. Grup de exportatori de produse europene spre USA/ Consiliul Uniunii Europene si Comisia Europeana

– Hotarare: 14 dec. 2005 – recursuri nefondate;

– Obiect: Incompatibilitatea regimului comunitar de importuni de banane cu regulile Organizatiei Mondiale a Comertului (OMC);

– Instaurarea de catre SUA a unor masuri de retorsiune sub forma unor suprataxe vamale in limita a 138 milioane euro, prelevate asupra importurilor unor produse provenind din Uniunea Europeana, in virtutea unei autorizatii a OMC;

– Istoric: unificarea pietii dupa Maastricht.

*

* *

Bucuresti, 12 februarie 2010,

Casa Academiei

Textul a fost publicat in Revista de drept comunitar [european], nr. 2/2010