CSDE: Conferința națională Procedura trimiterii preliminare. Principii de drept al Uniunii Europene şi experienţe ale sistemului român de drept (PTP-VI), 28 aprilie 2026
Centrul de Studii de Drept European (CSDE) al Institutului de Cercetări Juridice „Acad.
Andrei Rădulescu” din cadrul Academiei Române
Asociaţia Forumul Judecătorilor din România
organizează
Conferinţa națională
Procedura trimiterii preliminare. Principii de drept al Uniunii Europene şi experienţe ale sistemului român de drept, ediția a VI-a
28 aprilie 2026, hibrid, ora 13-17
Participarea fizică este gratuită: Institutul de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu”, Sala de Consiliu – Calea 13 Septembrie, nr. 13
Moderatori
Dr. Dragoș-Alin Călin, cercetător asociat, Institutul de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu”, Academia Română
Prof. univ. dr. Daniel-Mihail Șandru, Institutul de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu”, Academia Română
Speakeri, tematică și program
Semnare Protocol de colaborare între Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române și Facultatea de Drept și Științe Administrative a Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava
Participă:
Prof. univ. dr. Evelina Oprina – Director
Conf. univ. dr. Liana Pascariu – Decan
Lansare de carte:
VIVIANA SACHETTI, The Protection of the Rule of Law in the EU. Strengthening the Enforcement of Union Values, Wolters Kluwer, CEDAM, 2026
Prof. univ. dr. Daniel-Mihail Șandru, CS I, prof. univ. dr. Universitatea Ovidius din Constanța, Momentul adecvat pentru formularea trimiterii preliminare la Curtea de Justiție a Uniunii Europene
Tema de cercetare a Institutului de Cercetări Juridice, „Tăcerea, pasivitatea și inacțiunea în arhitectura dreptului”, poate fi contextualizată procedurii trimiterii preliminare. Momentul adecvat pentru formularea trimiterii preliminare se referă atât la respectarea Recomandărilor Curții de Justiție cât și la procedura națională, având în vedere autonomia procedurală națională. Articolul ia în considerare fenomenologia trimiterii din perspectiva timpului, a momentului formulării trimiterii și discută oportunitatea în relație cu legalitatea. Cuvinte cheie: trimitere preliminară, CJUE, oportunitate, legalitate, hotărâre judecătorească, autonimie procedurală
Dr. Dragoș CĂLIN, Ab equis ad asinos? Efectul real ale hotărârilor CJUE în privința prezervării independenței sistemului judiciar din România
Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 27 februarie 2018, pronunțată în cauza Associação Sindical dos Juízes Portugueses, C‑64/16, a deschis cutia Pandorei și a încurajat, în special pe judecătorii polonezi și români, să trimită instanței europene, ”pe bandă rulantă”, cereri de decizie preliminară vizând interpretarea principiului independenței judecătorilor, consacrat de articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE și de articolul 47 din Cartă.
Ab initio, a fost practic singura formă reală de supraviețuire, părând și suficient de eficientă, cel puțin prin prisma tratatelor și a obligației statelor membre de a respecta și pune în aplicare hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene. Prezentarea de față va realiza o retrospectivă a cauzelor românești de la CJUE privind statul de drept, dar mai ales a urmărilor acestora în plan intern, insistând asupra utilității efective a cererilor de decizie preliminară, în contextul specific românesc.
Dr. Viviana SACHETTI, Assoc. Prof. Università degli Studi Roma Tre, Judicial Independence and EU Values: Lessons from the Romanian Case-Law
Intervenția examinează rolul procedurii trimiterii preliminare prevăzute la articolul 267 TFUE în contextul crizei statului de drept din Uniunea Europeană, printr-o analiză comparativă între Polonia, Ungaria și România. Deși aceste state membre prezentau vulnerabilități încă din perioada preaderării, răspunsul instituțional al Uniunii a variat semnificativ. În timp ce în cazul Poloniei Comisia a recurs relativ activ la proceduri de infringement, iar în cazul Ungariei intervenția sa a fost limitată, România se remarcă printr-o utilizare intensă a mecanismului trimiterii preliminare, în pofida existenței MCV și a absenței unor acțiuni în temeiul articolului 258 TFUE.
Intervenția arată că jurisprudența Curții de Justiție – în special în cauze precum Asociația „Forumul Judecătorilor din România”, Euro Box Promotion și RS – a transformat trimiterea preliminară într-un instrument central de protecție a statului de drept. Această evoluție evidențiază atât potențialul dialogului jurisdicțional în consolidarea independenței judiciare, cât și riscurile extinderii rolului Curții în absența unei acțiuni coerente din partea Comisiei Europene.
Roberta ANTONIE, diplomat, Ministerul Afacerilor Externe, Valențe ale principiului protecției încrederii legitime în lumina unor hotărâri recente ale CJUE în trimiteri preliminare adresate de instanțele române
Lucrarea analizează modul în care Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a interpretat și aplicat principiul protecției încrederii legitime – corolar al principiului securității juridice – în trei hotărâri recent pronunțate ca urmare a unor trimiteri preliminare formulate de instanțe române. Analiza urmărește evidențierea valențelor acestui principiu în contextul aplicării dreptului Uniunii de către autoritățile naționale, precum și delimitarea condițiilor în care particularii pot invoca protecția încrederii legitime în raport cu măsuri de recuperare sau corectare a unor avantaje financiare acordate în cadrul schemelor de sprijin finanțate din fonduri ale Uniunii sau din ajutoare de stat, stabilite ca fiind contrare dreptului Uniunii. Cuvinte-cheie: principiul protecției încrederii legitime; securitate juridică; trimiteri preliminare; instanțe române; ajutoare de stat; fonduri ale Uniunii; Curtea de Justiție a Uniunii Europene.
Dr. Norel NEAGU, Principiul ne bis in idem prin prisma trimiterilor preliminare ale instanțelor române
Rezumat: Deși Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a clarificat în repetate rânduri condițiile aplicării principiului ne bis in idem – respectiv existența unei decizii penale definitive și identitatea faptelor în ambele jurisdicții –, instanțele românești continuă să îi adreseze întrebări preliminare pe această temă. Motivația acestor sesizări pare să izvorască nu dintr-o reală dificultate de interpretare a dreptului european, ci mai degrabă dintr-un conflict de viziune între instanțele inferioare și cele superioare. Practic, invocând supremația dreptului unional, instanțele de fond recurg la CJUE ca la un instrument pentru a înlătura limitele stricte ale rejudecării impuse de legislația națională și de instanțele de control judiciar, considerând că aceste dispoziții contravin normelor europene. Cuvinte cheie: ne bis in idem, trimitere preliminară, hotărâre definitivă, aceleași fapte, limitele rejudecării.
Av. dr. Mihaela VRABIE, Efectul retroactiv al hotărârilor pronunțate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cadrul trimiterilor preliminare
Articolul analizează efectul retroactiv al hotărârilor pronunțate de CJUE în cadrul trimiterilor
preliminare și modul în care acest efect retroactiv a fost consacrat prin hotărârile obligatorii
pronunțate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene (“CJUE”) și de Înalta Curte de Casație și
Justiție. De asemenea, articolul analizează consecințele efectului retroactiv al hotărârilor
interpretative pronunțate de CJUE și momentul de la care aceste hotărâri își produc efectele. Cuvinte-cheie: dreptul Uniunii Europene; trimitere preliminară; hotărârile Curții de Justiție
a Uniunii Europene; efectul retroactiv; aplicarea legii în timp; contencios administrativ;
principiul priorității dreptului Uniunii Europene asupra dreptului național; Curtea de
Justiție a Uniunii Europene.
Prof. univ. dr. Mihaela TOFAN, CSI Institutul de Cercetări Juridice, prof. univ. Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași, Cererea de trimitere preliminară privind prescripția dreptului de a cere despăgubiri în domeniul fiscal: condiții vs. inadmisibilitate
Lucrarea analizează îndeplinirea condițiilor prevăzute imprecativ de cadrul juridic european pentru admiterea unei cereri de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene în ipoteza interpretării normelor de drept fiscal la nivelul UE și în legislația românească. Analiza vizează reglementarea privind termenul de prescripție pentru formularea cererii de despăgubiri în ipoteza taxei pe viciu. Subiectul este actual și de
interes, în contextul în care soluțiile pronunțate de instanțele de judecată din România diferă substanțial prin interpretarea modului de calcul a termenului de prescripție în ipoteza cererilor pentru acordare despăgubirilor ca urmare a abrogării taxa de viciu. Cercetarea prezentată este cu atât mai actuală cu cât la nivelul instanțelor naționale s-a manifestat unanim soluția de respingere a cererii de sesizare a CJUE ca fiind nefondată, în ciuda faptului că instanțele au calculat diferit termenul de prescripție pentru aceste despăgubiri. Lucrarea reliefează limitele pe care instanțele naționale le ridică în fața obligației de respectare a prevederilor TFUE privind caracterul imperativ al trimiterii preliminare și relevă lacuna cazuisticii deja formate la nivelul instanțelor naționale.
Av. Dănuț-Ioan BUGNARIU, Chestiuni esențiale din practica judiciară a instanțelor române privind trimiterile preliminare, gradul de reflectare a hotărârilor CJUE și de interpretare și aplicare a directivelor europene în materie penală
Rezumat: În practica judiciară penală a instanțelor române au fost abordate multe chestiuni referitoare la aplicarea dreptului european, fie prin efectuarea de trimiteri preliminare fie prin aplicarea hotărârilor CJUE în materie. Aspecte privind cooperarea judiciară în materie penală, aplicarea legii penale în timp, prescripția, dreptul la apărare și pricipiul ne bis in idem au fost cumva capetele de afiș. Cu toate acestea există secțiuni ale materiei penale în care fie solicitările de trimiteri preliminare au fost respinse fie practica vastă a CJUE nu a fost aplicată la întregul ei potențial. Aspecte privind căile de atac, imprevizibilitatea legii, prelucrarea datelor cu caracter personal în domeniul penal precum și alte aspecte particulare din domenii care au beneficiat de o anumită atenție rămân, deocamdată, insuficient abordate și aplicate. De asemenea, chestiunea transpunerii directivelor europene sau a aplicării lor în cazul netranspunerii în termen, aspecte conexe chestiunilor abordate, s-a lovit de anumite neclarități și ezitări. Cuvinte cheie: România, instanțe, penal, hotărâri CJUE, trimiteri preliminare, directive europene, aplicarea legii penale în timp, căi de atac, previzibilitea legii, prelucrarea datelor cu caracter personal, dreptul la apărare, cooperarea judiciară în materie penală.
Dr. iur. Sergiu-Cătălin OLTEANU, LL.M. (Passau), LL.M.Eur. (Würzburg), Supremația dreptului european
Supremația dreptului UE asupra dreptului statelor membre a fost recunoscută și aplicată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) prind decizia ei fundamentală în cazul „Costa/ENEL” ( CJUE, hotărârea din 15 iulie 1964, cauza 6/64, Costa/ENEL, în Culegere 1964, p. 1251). În acest caz specific, un avocat milanez, în calitate de acționar al societății pe acțiuni naționalizate Edison Volta, a susținut că naționalizarea societății a încălcat diverse prevederi ale Tratatului CE, în special interzicerea discriminării de către monopolurile de stat și principiul libertății de stabilire. La momentul respectiv CJUE a considerat că transpunerea prevederilor dreptului UE în dreptul fiecărui stat membru și, mai specific, formularea și spiritul Tratatului împiedică statele să impună ulterior unilateral măsuri împotriva unei ordini juridice pe care au adoptat-o pe bază de reciprocitate, deoarece ar fi pus în pericol realizarea obiectivelor Tratatului enumerate la art. 10 alin. (2) din Tratatul CE și ar duce la o discriminare contrară interdicției prevăzute la art. 7 din Tratatul CEE, dacă dreptul comunitar ar putea avea efecte diferite de la un stat membru la altul, în funcție de legislația națională ulterioară. Suplimentar, CJUE a decis că supremația dreptului comunitar este confirmată și de art. 249 din Tratatul CE, care prevede că regulamentele sunt obligatorii și direct aplicabile în fiecare stat membru. Această prevedere ar fi lipsită de sens dacă statele membre ar putea să priveze unilateral de eficacitatea sa prin acte legislative care ar avea prioritate față de dreptul comunitar.
Însă, oricât de atrăgătoare ar fi argumentarea CJUE în această materie, se ridică întrebarea dacă instanțele naționale de contencios constituțional pot să accepte fără rezerve această supremație a dreptului european asupra ordinii juridice naționale chiar dacă substanța autorității statului membru EU ar fi absorbită prin reglementări la nivel european pentru care nu există împuternicire expresă în dreptul european. Este îndreptățită instanța de contencios constituțional național să verifice dacă actele normative ale UE rămân în limitele competențelor suverane care le sunt acordate prin intermediul unei împuterniciri individuale limitate (control ultra vires) și dacă conținutul central inviolabil al identității constituționale este menținut (controlul identității)? În cadrul prezentări se va încerca să se răspundă la aceste întrebări prin prisma jurisprudenței Curții Constituționale din România și a Curții Constituționale Federale din Germania. Cuvinte cheie: supremație drept european, control constituțional, jurisprudență Curtea Constituțională.
Conf. univ. dr. Liana-Teodora PASCARIU, Facultatea de Drept şi Ştiinţe Administrative, Universitatea ,,Ştefan cel Mare” din Suceava, Digitalizarea dialogului jurisdicțional: între e-Curia şi ECRIS V în procedura trimiterii preliminare
Articolul analizează impactul digitalizării asupra dialogului jurisdicțional european, concentrându-se asupra rolului platformei e-Curia, utilizată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene și asupra sistemului ECRIS V, integrat în infrastructura digitală a instanțelor naționale din România. Studiul urmărește modul în care aceste instrumente, dar şi altele, contribuie la eficientizarea transmiterii cererilor de decizie preliminară, la accelerarea fluxurilor procedurale și la creșterea interoperabilității dintre jurisdicțiile naționale și instanța europeană.
Concluziile evidențiază faptul că digitalizarea nu modifică per se natura dialogului jurisdicțional consacrat de articolul 267 TFUE, dar îi transformă semnificativ infrastructura procedurală. Platformele digitale contribuie la consolidarea cooperării judiciare în Uniunea Europeană și la eficientizarea managementului cauzelor, însă ridică și provocări privind securitatea datelor, interoperabilitatea sistemelor și adaptarea practicilor judiciare la noile tehnologii.
Ionica NINU, Formator asociat INM, Răspunderea statului membru pentru neîndeplinirea obligației de trimitere preliminară. Consideratii privind evolutia jurisprudentei europene – intre între doctrina Köbler și exigențele jurisprudenței naționale recente
In prezentare vom analiza fundamentul raspunderii Statelor membre pentru netrimiterea intrebarii preliminare de la principiul responsabilității (Francovich) la extinderea asupra puterii judecătorești (Köbler)., enuntarea si analiza conditiilor cumulative a antrenarii raspunderii rezultate din evolutia ulterioara a jurisprudentei CJUE. Vor fi analizate excepțiile de la obligația de trimitere: Teoria acte clair și acte éclairé . Totodata voi face referire si la cauza CEDO Dhahbi c. Italiei. Vom analiza reflectarea in ordinea interna a unor state a acestui principiu, respectiv transpunerea in legislatia nationala si aplicarea in jurisprudenta nationala in cateva state.
Lorin-Ovidiu HAGIMA, Inspector, Ministerul Justitiei, Trimiterea preliminară ca instrument de garantare a securității juridice și a calității normative – perspective din practica instituțională română și implicații pentru cultura legislativă
Dincolo de funcția sa clasică de mecanism de cooperare judiciară, trimiterea preliminară este, în esență, un test de calitate al normei naționale. Atunci când o instanță română sesizează Curtea de Justiție a Uniunii Europene, ea semnalează implicit că norma internă nu este suficient de clară, previzibilă sau compatibilă cu dreptul Uniunii. Privită din această perspectivă, jurisprudența română la Curtea de Justiție a Uniunii Europene devine o hartă a deficiențelor sistemice ale procesului nostru normativ.
Tema are în vedere, pe baza acestei premise, o tipologie a disfuncțiilor normative recurente relevate prin trimiterile preliminare ale instanțelor române – de la transpuneri defectuoase și norme cu aplicare imprevizibilă, până la conflicte cu dreptul Uniunii neidentificate de legiuitor, cauzele Mecanismului de Cooperare și Verificare reprezentând exemplul cel mai elocvent al acestei din urmă categorii.
Tema este abordată din perspectiva practicianului care a fost implicat direct în gestionarea Mecanismului de Cooperare și Verificare, în pregătirea fazei scrise în numeroase cauze românești la Curtea de Justiție a Uniunii Europene și în procedura orală în fața acestei instanțe. Această implicare directă a permis o analiză din perspectiva celui care a văzut concret cum calitatea sau lipsa de calitate a normelor naționale a produs consecințe în sala de judecată de la Luxembourg.
***
Lucrările conferinței vor fi publicate în Revista română de drept european.
****
Agenda primei ediții a conferinței
Agenda celei de-a doua ediții –Reprezentanta Comisiei Europene in Romania
Agenda editiei a III-a a conferintei
Parteneri:
Asociaţia Română de Drept şi Afaceri Europene (ARDAE)
Comitetul științific:
Prof. univ. dr. Daniel-Mihail Şandru – Academia Română;
Prof. univ. dr. Evelina Oprina – Academia Română;
Dr. Dragoș Călin, cercetător asociat Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române;
Prof. univ. dr. Elena Simina Tănăsescu – Universitatea din Bucuresti;
Prof. univ. dr. Camelia Toader – Universitatea din Bucuresti;
Prof. univ. dr. Raluca Bercea – Universitatea de Vest din Timișoara;
Prof. univ. dr. Ștefan Deaconu – Universitatea din Bucuresti;
Prof. univ. dr. Cătălina Goanță – Utrecht University;
Conf. univ. dr. Eugen Hurubă, UMFST
Prof. Avv. Roberto Baratta – Università degli Studi Roma Tre;
Dr. Andra Cotiga – Lille Catholic University;
Prof. univ. dr. Andrea Borroni – University of Campania „Luigi Vanvitellly”;
Prof. univ. dr. Luis Gutiérrez Sanjuán – Universidad de Las Palmas de Gran Canaria;
Prof. univ. dr. Nicolae Voiculescu – Universitatea Titu Maiorescu din București;
Prof. univ. dr. Giuseppe Martinico – Sant’Anna School of Advanced Studies;
Dr. Viviana Sachetti – Università degli Studi Roma Tre;
Conf. univ. dr. Veronica Mocanu – Universitatea de Stat din Moldova;
Dr. Neliana Rodean – University of Verona;
Prof. univ. dr. Valerius Ciucă – Universitatea „Al. I Cuza”, Iași;
Prof. univ. dr. Oana-Andreea Ștefan – King’s College London;
Prof. univ. dr. Dan Țop – Universitatea Valahia din Târgoviște.
Comitet organizatoric:
Prof. univ. dr. Daniel-Mihail Şandru – Institutul de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române;
Conf. univ. dr. Nicolae Ploeșteanu – Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie, Târgu Mureș;
Conf. univ. dr. Mădălina Botină – Universitatea Ovidius din Constanța;
Conf. univ. dr. Raul-Felix Hodoș – Universitatea „1 Decembrie” din Alba Iulia;
CS II Dr. Tudor Avrigeanu – Institutul de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române
Drd. Marius Cătălin Mitrea – Institutul de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române
Beatrice Tudor – Institutul de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române
