Înalta Curte de Casație și Justiție, prin încheierea din 19 octombrie 2022, a formulat o nouă trimitere preliminară la Curtea de Justiție a Uniunii Europene, care a format dosarul C-10/23, Remia Com Impex, cu următorul conțint:
”1. Regulamentul (CE) nr. 853/2004 în ansamblu și dispozițiile art. 1 paragrafele (3)-(5) în particular se interpretează în sensul că depozitele frigorifice care realizează activități de vânzare cu amănuntul către alte unități de vânzare cu amănuntul, iar nu către consumatorul final, trebuie să fie autorizate în conformitate cu acest regulament atunci când respectiva activitate nu se încadrează în excepțiile prevăzute Ia art. 1 alin. (5) lit. b ?
2. Același Regulament și dreptul U.E., în general, se interpretează în sensul că autoritățile naționale care sunt competente să asigure implementarea politicii care constituie obiectivul de atins prin reglementări și respectarea obligațiilor corelative ale operatorilor economici relevanți au obligația să interpreteze cerința privind activitatea marginali, localizată și restrânsă cuprinsă în art. 1 alin. (5) lit. b (ii) în lumina considerentului (13) al aceluiași regulament sau poate deroga, prin definiții proprii ale termenilor, de la respectiva interpretare ?
3. În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea nr. 2, definițiile respective, cuprinse într-un act național de transpunere a Regulamentului trebuie să respecte substanța conceptelor, astfel cum aceasta este descrisă de considerentul (13) ?
4. Având în vedere că dispozițiile art. 17 din Normele atașate Ordinului nr. 111/2008 stabilesc faptul că activitatea de vânzare cu amănuntul de produse de origine animală poate să includă inclusiv activități de furnizare și comercializare a produselor către alte unități de vânzare cu amănuntul pe întreg teritoriul României fără obligația de a obține o autorizație sanitar-veterinară, dreptul uniunii și în special Regulamentul UE nr. 853/2004 s-ar opune unei atare dispoziții și/sau unei astfel de practici administrative ?
5. Principiul echivalenței impune ca atunci când un ordin al unei autorități administrative poate fi anulat pentru neconformitate cu o lege națională, acest act administrativ să poată fi anulat și pentru neconformitatea cu un regulament UE incident precum Regulamentul (CE) nr. 853/2004 ?
I.1. Instanta națională – Înalta Curte de Casație și Justiție
I.2. Stadiul procesual – recurs
I.3. Initiativa trimiterii – reclamanta
II. Întrebarile preliminare publicate în JO
III. Incidente procedurale și pledoarii la Curtea de Justiție
IV. Prezentarea Concluziilor Avocatului General
V. Pronunțarea Curții de Justiție prin hotărârea preliminară sau ordonanță (motivată)
VI. Hotărârea pronunțată de catre instanța naționala după hotărârea preliminară
VII. Bibliografie
RoEULaw este un proiect realizat de Daniel-Mihail ȘANDRU, Dragoș-Alin CĂLIN și Constantin-Mihai BANU. RoEULaw – „interpretarea şi aplicarea dreptului Uniunii Europene de către instanţele din România” este un proiect științific în cadrul Centrului de Studii de Drept European (CSDE) al Institutului de Cercetari Juridice ”Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Romane în colaborare cu Asociatia Forumul Judecatorilor din Romania. Proiectul are susținerea JURIDICE.ro
