Skip to content


SCOSAAR | CSDE | LCJNT | Focus grup: Comunicațiile care se păstrează: păstrare generalizată și nediferențiată a datelor de transfer și a datelor de localizare și excepțiile Curții de Justiție în cauza C-140/20, 14 aprilie 2022

Institutul de Cercetări Juridice ”Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române

Centrul de Studii de Drept European (CSDE)

Laboratorul de cercetări juridice privind noile tehnologii (LCJNT)

Focus grup

Comunicațiile care se păstrează: păstrare generalizată și nediferențiată a datelor de transfer și a datelor de localizare și excepțiile Curții de Justiție în cauza C-140/20

14 aprilie 2022, ora 20.30, G-meet

meet.google.com/hkb-wdtb-ajq

C-140/20, Commissioner of the Garda Síochána e.a, hotărârea din 5 aprilie 2022, ECLI:EU:C:2022:258:

”Articolul 15 alineatul (1) din Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice (Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/136/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009, citit în lumina articolelor 7, 8 și 11, precum și a articolului 52 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, trebuie interpretat în sensul că se opune unor măsuri legislative care prevăd, cu titlu preventiv, în scopul combaterii criminalității grave și al prevenirii amenințărilor grave împotriva siguranței publice, o păstrare generalizată și nediferențiată a datelor de transfer și a datelor de localizare. În schimb, articolul 15 alineatul (1) menționat, interpretat în lumina articolelor 7, 8 și 11, precum și a articolului 52 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale, nu se opune unor măsuri legislative care prevăd, în scopul combaterii criminalității grave și al prevenirii amenințărilor grave împotriva siguranței publice,

–        o păstrare direcționată a datelor de transfer și a datelor de localizare care să fie delimitată, pe baza unor elemente obiective și nediscriminatorii, în funcție de categoriile de persoane vizate sau prin intermediul unui criteriu geografic, pentru o perioadă limitată la strictul necesar, dar care poate fi reînnoită;

–        o păstrare generalizată și nediferențiată a adreselor IP atribuite sursei unei conexiuni, pentru o perioadă limitată la strictul necesar;

–        o păstrare generalizată și nediferențiată a datelor referitoare la identitatea civilă a utilizatorilor de mijloace de comunicații electronice și

–        impunerea unei obligații furnizorilor de servicii de comunicații electronice, prin intermediul unei decizii a autorității competente supuse unui control jurisdicțional efectiv, de a efectua, pentru o perioadă determinată, păstrarea rapidă a datelor de transfer și a datelor de localizare de care dispun acești furnizori de servicii,

din moment ce aceste măsuri garantează, prin norme clare și precise, că păstrarea datelor în cauză este subordonată respectării condițiilor materiale și procedurale aferente și că persoanele vizate dispun de garanții efective împotriva riscurilor de abuz.

Articolul 15 alineatul (1) din Directiva 2002/58, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/136, citit în lumina articolelor 7, 8, 11 și a articolului 52 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale, trebuie interpretat în sensul că se opune unei legislații naționale în temeiul căreia prelucrarea centralizată a cererilor de acces la date păstrate de furnizorii de servicii de comunicații electronice, care provin de la poliție în cadrul investigării și al urmăririi penale a infracțiunilor grave, revine unui funcționar al poliției, asistat de o unitate instituită în cadrul poliției care beneficiază de un anumit grad de autonomie în exercitarea misiunii sale și ale cărui decizii pot face ulterior obiectul unui control jurisdicțional.

Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune ca o instanță națională să limiteze în timp efectele unei declarații de nevaliditate pe care are obligația să o efectueze în temeiul dreptului național, în ceea ce privește o legislație națională care impune furnizorilor de servicii de comunicații electronice o păstrare generalizată și nediferențiată a datelor de transfer și a datelor de localizare, din cauza incompatibilității acestei legislații cu articolul 15 alineatul (1) din Directiva 2002/58, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/136, citit în lumina Cartei drepturilor fundamentale. Admisibilitatea elementelor de probă obținute prin intermediul unei asemenea păstrări intră în sfera de aplicare a dreptului național, în conformitate cu principiul autonomiei procedurale a statelor membre, sub rezerva respectării printre altele a principiilor echivalenței și efectivității.”

Participanți: conf. univ. dr. Nicolae Dragos Ploesteanu, av. dr. Mihaela Mocanu, drd. Silviu Dorin Schiopu, drd. Marius Mitrea, drd. Daniela Duta, drd. ALexandru Georgescu, drd. Daniela Hudelcu (Universitatea din București), Darius Farcas, Ionela Coca, Ionela Onciul.

Moderator: prof. univ. dr.  Daniel-Mihail Șandru

Evenimentul se adresează in primul rând studenților doctoranzi SCOSAAR.

Detalii și update: csde.ro


Posted in Afaceri juridice europene, Cercetare, Dreptul european al afacerilor, Focus grup, Laborator de cercetari juridice privind noile tehnologii (LCJNT), Metodologia cercetarii in dreptul Uniunii Europene, Protectia datelor si noile tehnologii, RomaniaEULaw - Interpretarea si aplicarea dreptului Uniunii Europene de catre instantele din Romania, Scoala doctorala.



aaaa