Skip to content


SCOSAAR | CSDE | LCJNT | Focus grup: Facebook Ireland și alții – Hotărârea CJUE din 15 iunie 2021 pronunțată în cauza C-645/19: despre cooperare, 17.03.2022

Institutul de Cercetări Juridice ”Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române

Centrul de Studii de Drept European (CSDE)

Laboratorul de cercetări juridice privind noile tehnologii (LCJNT)

Focus grup

17 martie 2022, ora 20.30

Facebook Ireland și alții – Hotărârea CJUE din 15 iunie 2021 pronunțată în cauza C-645/19: despre cooperare

Prezintă: conf. univ. dr. Nicolae-Dragoș Ploeșteanu

Moderator: Prof. Daniel-Mihail Șandru

Intervenienti: Daniel-Mihail Sandru, Irina Alexe, Marius Mitrea, Alexandru Georgescu, Daniela Duta

Evenimentul se adresează in primul rând studenților doctoranzi SCOSAAR.

C-645/19, Facebook Ireland și alții, hotărârea din 15 iunie 2021, ECLI:EU:C:2021:483 [CURIA]

Curtea arată că „prin intermediul celei de a doua întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 58 alineatul (5) din Regulamentul nr. 2016/679 trebuie interpretat în sensul că, în cazul prelucrării datelor transfrontaliere, exercitarea competenței de către o autoritate de supraveghere a unui stat membru, alta decât autoritatea de supraveghere principală, de a iniția o procedură judiciară, în sensul acestei dispoziții, impune ca operatorul prelucrării transfrontaliere de date cu caracter personal împotriva căruia această acțiune este introdusă să dispună de un „sediu principal”, în sensul articolului 4 punctul 16 din Regulamentul nr. 2016/679, pe teritoriul acestui stat membru sau de un alt sediu pe acest teritoriu.” (pct. 76)

Această întrebare suplimentează abordarea conceptului de competență și dintr-o perspectivă teritorială, însă credem că abia la răspunsul acestei întrebări Curtea face precizări importante și lămuritoare inclusiv pentru răspunsul la prima întrebare. Iată că se precizează clar la punctele 78 și 79 din hotărârea Curții că articolul 58 alineatul (5) RGPD care stabilește că „Fiecare stat membru prevede, pe cale legislativă, faptul că autoritatea sa de supraveghere are competența de a aduce în fața autorităților judiciare cazurile de încălcare a prezentului regulament și, după caz, de a iniția sau de a se implica într-un alt mod în proceduri judiciare, în scopul de a asigura aplicarea dispozițiilor prezentului regulament.”, reprezintă o normă de competență generală, care nu subordonează exercitarea acestei competențe de condiția sediului pe teritoriul respectivului stat membru. De aceea, norma de competență prevăzută de articolul 58(5) din RGPD trebuie citită prin prisma articolului 3 din RGPD care stabilește domeniul de aplicare teritorial al acestuia. Articolul 3 (1) din Regulamentul 2016/679, prevede că acesta se aplică prelucrării datelor cu caracter personal în cadrul activităților unui sediu al unui operator sau al unei persoane împuternicite de operator pe teritoriul Uniunii, indiferent dacă prelucrarea are loc sau nu pe teritoriul Uniunii. Ca urmare, Curtea răspunde la a doua întrebare adresată că „articolul 58 alineatul (5) din Regulamentul 2016/679 trebuie interpretat în sensul că, în cazul prelucrării datelor transfrontaliere, exercitarea competenței de către o autoritate de supraveghere a unui stat membru, alta decât autoritatea de supraveghere principală, de a iniția o procedură judiciară(s.a.), în sensul acestei dispoziții, nu impune ca operatorul sau persoana împuternicită de operator în ceea ce privește prelucrarea transfrontalieră de date cu caracter personal împotriva căruia această acțiune este introdusă să dispună de un sediu principal sau de un alt sediu pe teritoriul acestui stat membru” (pct. 84). O observație este necesară pentru înțelegerea răspunsului, deoarece Curtea nu face distincția în mod explicit. Atât prima cât și a doua întrebare preliminară considerăm că vizează același aspect, anume cel al calității procesuale și cel mai probabil cele două ar fi fost util să fie unite într-o singură întrebare. Cu toate acestea, doar din interpretarea de ansamblu a considerentelor Curții s-ar înțelege că se face o distincție între exercitarea competențelor de monitorizare și investigare a autorității de supraveghere, pe de o parte și competența de sesizare a instanței de judecată. Aspectele invocate în litigiul principal vizează doar calitatea procesuală de a exercita acțiunea în justiție de către autoritatea de supraveghere în sine și prin președintele acesteia, iar nu exercitarea celorlalte competențe. Credem că mai degrabă s-a dorit de către Curte un răspuns detaliat la prima întrebare doar pentru a lămuri unele aspecte ale mecanismului „ghișeului unic” și al mecanismului de coerență, considerate importante pentru lămurirea tuturor situațiilor de acest gen.

Posted in Cercetare, Evenimente, Focus grup, Laborator de cercetari juridice privind noile tehnologii (LCJNT), Metodologia cercetarii in dreptul Uniunii Europene, Protectia datelor (GDPR), RomaniaEULaw - Interpretarea si aplicarea dreptului Uniunii Europene de catre instantele din Romania, Scoala doctorala.



aaaa