C-872/24, Digi România, pendinte
Tribunalul Arad a formulat o trimitere preliminara în materia protecției consumatorilor.
Cauza a fost înregistrată la CJUE: C-872/24, Digi Romania, pendinte
Potrivit informațiilor disponibile pe rejust textul întrebărilor preliminare este redat în continuare.
”DÎn temeiul art. 267 din Tratatul de Funcţionare al Uniunii Europene sesizează Curtea de Justiţie a Uniunii Europene pentru a se pronunţa asupra următoarelor întrebări cu caracter preliminar vizând interpretarea :
-art. 56 TFUE;
-art. 20 din Directiva UE 2002/22 privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile electronice de comunicații (directiva privind serviciul universal);
-art.101, art. 102, art. 105, art. 107, respectiv pct. A.3. i – iv din anexa VIII privind cerințele de informare care trebuie îndeplinite în conformitate cu articolul 102 (cerințe de informare aplicabile contractelor) şi pct. 2.4. din anexa IX privind informațiile care trebuie publicate în conformitate cu articolul 103 (transparența și publicarea informațiilor) din Directiva nr. (UE) 2018/1972 de instituire a Codului european al comunicațiilor electronice;
-art. 3 al 3 din Directiva nr. 93/13 privind clauzele abuzive în contractele cu consumatorii, în special lit. e din anexa aferentă şi
-art. 2 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, astfel cum a fost deja acesta interpretat de C.J.U.E. (camera a cincea) prin hotărârea sa din data de 22.11.2018 emisă în cauza C -295/17, MEO – Serviços de Comunicações e Multimédia SA împotriva Autoridade Tributária e Aduaneira :
„I. 1. Faptul că legislaţie naţională care impune o anumită limitare a daunelor moratorii pentru raporturile juridice ce nu decurg din exploatarea unei întreprinderi, în ceea ce priveşte raporturile juridice ce decurg din exploatarea unei întreprinderi are un conţinut normativ diferit, astfel încât aceasta nu stabileşte o limită a respectivelor penalităţi aplicabilă raporturilor juridice dintre un operator de servicii de comunicaţii electronice (telefonie mobilă şi furnizare internet) şi un consumator, dar stabileşte o astfel de limitare pentru alte raporturi, cum ar fi activităţile bancare de exemplu, trebuie considerat ca fiind un element component al libertăţii privind serviciile prevăzută de art. 56 şi urm. din Tratatul privind Funcţionarea UE, astfel cum este acest drept reglementat în domeniul sectorial al comunicaţiilor electronice prin Directiva nr. 2002/22 privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile electronice de comunicații (directiva privind serviciul universal) şi prin Directiva nr. (UE) 2018/1972 de instituire a Codului european al comunicațiilor electronice sau, dimpotrivă, o limitare în favoarea consumatorilor a respectivelor penalităţi poate fi realizată pe cale jurisdicţională, în temeiul disp. art. 3 al 3 din Directiva nr. 93/13 privind clauzele abuzive în contractele cu consumatorii, în special lit. e din anexa la această directivă potrivit căreia, poate fi considerată ca fiind abuzivă o clauză ce recunoaşte dreptul profesionistului de a solicita de la orice consumator care nu și-a îndeplinit obligația să plătească o sumă disproporționat de mare drept compensație?
2. Interpretarea şi aplicarea disp. art. 3 al 3 din Directiva nr. 93/13 privind clauzele abuzive în contractele cu consumatorii, în special lit. e din anexa la această directivă, implică, în cadrul analizei caracterului potenţial abuziv al unei clauze penale care stabileşte o întindere a daunelor moratorii datorate de un consumator pentru neplata la scadenţă a contravalorii facturilor de servicii de comunicaţii electronice (telefonie mobilă şi furnizare internet) de 0,5 % pe zi de întârziere :
-obligaţia instanţei de a se raporta la întinderea respectivelor daune calculate pentru un an de zile şi anume la procentul de 182,5 % pe an, astfel încât stabilirea caracterului abuziv al respectivelor penalităţi să poate fi realizată exclusiv prin analiza comparativă a acestora cu cuantumul dobânzii legale ce ar fi aplicabilă în cazul în care părţile nu ar fi stabilit ele un cuantum anume al daunelor moratorii
ori
-instanţa este datoare să aibă în vedere şi durata efectivă de timp pentru care este solicitată penalitatea de 0,5 %, respectiv numărul de zile aferente acestei cereri şi să ia în considerare, în evaluarea sa, întinderea efectivă a sumei solicitate cu titlu de penalitate prin raportare la întinderea debitului principal?
3. În cadrul analizei caracterului potenţial abuziv al unei clauze penale care stabileşte o întindere a daunelor moratorii datorate de un consumator pentru neplata la scadenţă a contravalorii facturilor de servicii de comunicaţii electronice (telefonie mobilă şi furnizare internet) de 0,5 % pe zi de întârziere, interpretarea şi aplicarea disp. art. 3 al 3 din Directiva nr. 93/13 privind clauzele abuzive în contractele cu consumatorii, în special lit. e din anexa la această directivă, impune sau nu obligaţia instanţei de a lua în considerare, pe lângă sumele datorate de către consumator, şi eventualul prejudiciu suferit de către profesionistul care, la rândul său, este angrenat în raporturi juridice în cadrul cărora îşi asumă obligaţii similare sub aspectul întinderii daunelor moratorii pe care le-ar datora pentru nerespectarea propriilor obligaţii de plată ?
4. Un cuantum al penalităţilor de întârziere concret determinat poate fi considerat ca fiind abuziv în măsura în care acesta depăşeşte întinderea debitului principal datorat de către un consumator ?
II. 5. #### calificarea realizată de C.J.U.E. prin Hotărârea sa din data de 22.11.2018 pronunţată în cauza C-295/17 : MEO – Serviços de Comunicações e Multimédia SA împotriva Autoridade Tributária e Aduaneira a sumei prestabilite şi percepute de un operator economic în cazul rezilierii anticipate de către clientul său sau pentru un motiv imputabil acestuia din urmă a unui contract de prestări de servicii care prevede o perioadă minimă de contractare, sumă care corespunde celei pe care acest operator ar fi primit-o în restul perioadei respective în lipsa unei astfel de rezilieri, în sensul că aceasta reprezintă o remunerație pentru o prestare de servicii efectuată cu titlu oneros și este supusă ca atare taxei pe valoare adăugată, are sau nu un caracter autonom, astfel încât această calificare este incidentă exclusiv în ceea ce priveşte interpretarea şi aplicarea directivelor T.V.A. sau poate fi avută în vedere şi în interpretarea şi aplicarea art. 4 al. 2 din Directiva nr. 1993/13 privind clauzele abuzive în contractele cu consumatorii, în vederea excluderii din câmpul de aplicare al acestei din urmă directive al unei clauze care stabileşte astfel de costuri, în urma calificării sale ca vizând definirea obiectului contractului şi caracterul adecvat al prețului sau al remunerației față de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, în măsura în care această clauză este apreciată ca fiind exprimată în mod clar și inteligibil ?
6. În ipoteza unui răspuns aferent primei întrebări în sensul potrivit căruia interpretarea dată de C.J.U.E. prin hotărârea indicată are un caracter autonom şi, astfel, respectiva interpretare este aplicabilă exclusiv în materia directivelor privind T.V.A., dacă şi în ce măsură, interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 3 al. 1 şi al. 3 din Directiva nr. 93/13 privind clauzele abuzive din contractele cu consumatorii cu dispoziţiile art. 20 din Directiva nr. 2002/22 privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile electronice de comunicații (directiva privind serviciul universal), respectiv cu cele ale art. 101, art. 105, art. 107 din Directiva nr. (UE) 2018/1972 de instituire a Codului european al comunicațiilor electronice şi cu conţinutul anexei VIII, lit. A, pct. 3 (iv) şi al anexei IX, pct. 2.4. ale acestei din urmă directive permit calificarea ca abuzivă a unei clauze contractuale inserate într-un contract de servicii de comunicaţii electronice (telefonie mobilă şi furnizare internet) ce cade sub incidenţa Directivei nr. 2002/22 ori a Directivei nr. ######### prin care este stabilită o sumă ce poate fi percepută cu titlu de despăgubire de un operator economic şi care corespunde sumei pe care acest operator ar fi primit-o în restul perioadei respective în lipsa unei astfel de rezilieri, în situaţia în care are loc o reziliere anticipată de către clientul consumator sau pentru un motiv imputabil acestuia din urmă a unui contract care prevede o perioadă minimă de contractare conformă sub aspectul duratei sale cu limita de 24 de luni impusă de art. 105 din Directiva #########, :
– prin raportare la cuantumul respectivei sume şi pe baza aprecierii acestuia ca fiind disproporţionat faţă de prejudiciul încercat de furnizorul de servicii de comunicaţii, respectiv
-pe baza constatării existenţei unui dezechilibru juridic între drepturile şi obligaţiile părţilor ca urmare a faptului că numai în sarcina consumatorului, nu şi a furnizorului de servicii de comunicaţii, este stabilită o astfel de penalitate, în contextul în care acelaşi contract impune furnizorului plata unei despăgubiri egale cu contravaloarea serviciului neprestat sau prestat necorespunzător în ipoteza în care acesta din urmă nu respectă parametrii de calitate prestabiliţi ?
7. Care este relevanţa, în cadrul analizei aferente întrebării anterioare, a faptului că un consumator care a încheiat un contract pentru obţinerea de servicii de comunicaţii electronice (telefonie mobilă şi furnizare internet) pentru o perioadă minimă de 24 de luni, a beneficiat de anumite oferte cu caracter promoţional constând în reduceri de preţ la achiziţionarea unui dispozitiv ori a unor servicii atunci când starea de fapt constatată în cauză evidenţiază faptul că valoarea discount-urilor este inclusă în valoarea abonamentului calculată pentru întreaga perioadă contractată ?”
I.1. Instanta națională – Trubunalul Arad
I.2. Stadiul procesual –
I.3. Initiativa trimiterii –
II. Întrebarile preliminare publicate în JO
III. Incidente procedurale și pledoarii la Curtea de Justiție
IV. Prezentarea Concluziilor Avocatului General
V. Pronunțarea Curții de Justiție prin hotărârea preliminară sau ordonanță (motivată)
VI. Hotărârea pronunțată de catre instanța naționala după hotărârea preliminară
VII. Bibliografie
RoEULaw este un proiect realizat de Daniel-Mihail ȘANDRU, Dragoș-Alin CĂLIN și Constantin-Mihai BANU. RoEULaw – „interpretarea şi aplicarea dreptului Uniunii Europene de către instanţele din România” este un proiect științific în cadrul Centrului de Studii de Drept European (CSDE) al Institutului de Cercetari Juridice ”Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Romane în colaborare cu Asociatia Forumul Judecatorilor din Romania. Proiectul are susținerea JURIDICE.ro