Trimitere preliminară formulată de Tribunalul Argeș: C-533/22, Adient
I.1. Instanța națională – Tribunalul Argeș
Portalul instanțelor de judecată:
”În temeiul art. 276 din T.F.U.E, sesizează Curtea de Justitie a Uniunii Europene cu următoarele întrebări preliminare:
– Dispoziţiile art. 44 din Directiva 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoare adăugată şi art. 10 şi 11 din Regulamentul de punere în aplicare nr. 282/ 2011 al Consiliului de stabilire a măsurilor de punere în aplicare a Directivei TVA trebuie interpretate în sensul în care se opun practicii administraţiei fiscale nationale de a califica o persoană juridică rezidentă independentă drept sediu fix al unei entităţi nerezidente, exclusiv în baza apartenenţei celor două societăţi ale aceluiaşi grup?
– Dispoziţiile art. 44 din Directiva 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoare adăugată şi art. 10 şi 11 din Regulamentul de punere în aplicare nr. 282/ 2011 al Consiliului de stabilire a măsurilor de punere în aplicare a Directivei TVA trebuie interpretate în sensul în care se opun practicii administraţiei fiscale nationale de a reţine existenţa , pe teritoriul unui stat membru, a unui sediu fix al unei entităţi nerezidente, prin raportare exclusiv la serviciile pe care persoana juridică rezidentă le prestează pentru entitatea nerezidentă?
– Dispoziţiile art. 44 din Directiva 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoare adăugată şi art. 10 şi 11 din Regulamentul de punere în aplicare nr. 282/ 2011 al Consiliului de stabilire a măsurilor de punere în aplicare a Directivei TVA trebuie interpretate în sensul în care se opun legislaţiei fiscale şi practicii administraţiei fiscale naţionale de a reţine existenţa , pe teritoriul unui stat membru, a unui sediu fix al unei entităţi nerezidente , având în vedere că respectivul fix livrează doar bunuri şi nu prestează servicii?
– În ipoteza în care o persoană nerezidentă deţine pe teritoriul unui stat membru, la nivelul unei persoane juridice rezidente, resurse umane şi tehnice prin care se asigură prestarea de servicii de procesare a bunurilor necesare a fi livrate de către entitatea nerezidentă, dispoziţiile art. 192a lit.b din Directiva 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoare adăugată şi art 11 şi art 53 alin.2 din Regulamentul de punere în aplicare nr. 282/ 2011 al Consiliului de stabilire a măsurilor de punere în aplicare a Directivei TVA trebuie interpretate în sensul că respectivele servicii de procesare prestate prin intermediul resurselor tehnice şi umane ale persoanei juridice nerezidente sunt: (i) servicii primite de persoana juridică nerezidentă de la persoana rezidentă, prin intermediul respectivelor resurse umane şi tehnice, sau, după caz, (ii) servicii furnizate de persoana juridică nerezidentă însăşi, prin intermediul respectivelor resurse umane şi tehnice?
– În funcţie de răspunsul la întrebarea nr. 4, cum va fi determinat locul prestării serviciilor, prin raportare la dispoziţiile art. 44 din Directiva 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoare adăugată şi art. 10 şi 11 din Regulamentul de punere în aplicare nr. 282/ 2011 al Consiliului de stabilire a măsurilor de punere în aplicare a Directivei TVA?
– Având în vedere art. 53 alin.2 din Regulamentul de punere în aplicare nr. 282/ 2011 al Consiliului de stabilire a măsurilor de punere în aplicare a Directivei TVA, activităţile conexe serviciilor de prelucrare a bunurilor cum ar fi recepţia, inventarierea, plasarea de comenzi către furnizori, asigurarea unor spaţii de depozitare, gestiunea stocurilor in sistemul informatic, procesarea ordinelor de la clienţi, menţionarea adresei pe documentele de transport şi facturi, suport în ceea ce priveşte auditurile de calitate, etc. ar trebui ignorate pentru determinarea existenţei sediului fix deoarece aceste activităţi sunt administrativ- suport , strict necesare activităţii de prelucrare a bunurilor?
– Având în vedere principiile privind locul impozitării la locul în care are loc consumul respectiv de destinaţie, este relevant pentru a determina locul prestării serviciilor de procesare faptul că bunurile rezultate în urma procesării sunt vândute de beneficiarul serviciilor ( au destinaţia ) în majoritate în afara României, iar cele vândute în România sunt subiect de TVA şi prin urmare, rezultatul serviciilor de procesare nu este „ consumat” în România sau dacă este „ consumat” în România este subiect de TVA?
– Dacă resursele tehnice şi umane ale sediului fix care primeşte serviciile sunt virtual aceleaşi cu cele ale prestatorului cu care sunt realizate efectiv serviciile, mai există o prestare de servicii în sensul art. 2 alin.1 lit c din Directiva de TVA?
Suspendă judecata cauzei până la pronunţarea de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a hotărârii preliminare.”
I.2. Stadiul procesual – fond
I.3. Inițiativa trimiterii – părțile (reclamanta)
II. Întrebarile preliminare publicate in JO
III. Incidente procedurale si pledoarii la Curtea de Justitie
IV. Prezentarea Concluziilor Avocatului General
V. Pronuntarea Curtii de Justitie prin hotararea preliminara sau ordonanta (motivata)
VI. Hotararea pronuntata de catre instanta nationala dupa hotararea preliminara
VII. Bibliografie
